Şcoala Gimnazială Hadîmbu (unitatea cu personalitate juridică) este situată în satul Hadîmbu, aflat la o distanţă de aproximativ 30 Km de oraşul Iaşi. Aceasta are în componenţa sa locaţiile Şcoala Gimnazială Mînjeşti, aflată în satul Mînjeşti şi Şcoala Primară Budeşti, situată în satul Budeşti, toate  aparţinând comunei Mogoşeşti.

Şcoala Hadîmbu

Primul proces-verbal existent la Arhivele Statului Iaşi pentru şcoala din satul Hadîmbu este din anul 1889, 6 februarie. Pe atunci școala funcționa în casa unui sătean.

             În anul 1907, Nicolae Iorga, mergând la Schitul Hadîmbului, a trecut pe la școala din sat pe care a descris-o mai apoi în revista”Floarea darurilor”:,,Vedem școala, într-o casă de sat săracă, școală bună însă, căci, iată, fetița de acolo, care se joacă singurică lângă drum, știe să vorbească frumos și să spuie poezii, și e bucuroasă că va merge la anul să învețe și clasa a IV-a la școala, “cea mare” din Mironeasa; învățătoarea e dusă din sat în această zi de sărbătoare.” (Revista “Floarea darurilor”, nr. 12, 1907)

             Se pare că primele două sau trei clase se făceau la Hadîmbu, iar copiii mai mari (probabil clasa a III-a, dar sigur cei din clasa a IV-a, după relatarea lui Iorga) mergeau la Mironeasa.  Acest lucru se întâmplă până la 1911, când și în satul Hadîmbu se construiește un local de școală, modest, tip Spiru Haret, cu o singură sală de clasă.

            În data de 7 iunie 1910, revizorul N. Ionescu consemnează în registrul de inspecții de la Școala Mînjești: ,, Școala din cătunul Hadîmbu, comuna Mogoșești cu un singur post, învățător Th. Anghel, suplinitor. După recensământ sunt 57 de copii. Înscriși în clasa a V-a 2 băieți; în cursul anului 2 băieți,  prezenți la examen 2 băieți; absolvent un băiat. Caietele de teme sunt în deplină regulă și corectate cum trebuie. Pregătirea elevilor a fost în general destul de mulțumitoare.” (Registrul de inspecții 1893-1955, existent la Școala Mînjești, fila 31)

            Nu există alte date despre Școala Hadîmbu pentru perioada interbelică, decât aceea că în 1927 figura ca învățător și director Victor Crețu.

            Din anul 1953 până în1972 director al Școlii Hadîmbu a fost învățătorul Dumitru Popa, care a lucrat la Școala Mogoșești din 1936 până în 1953. Dumitru Popa, împreună cu soția, învățătoarea Teodora Popa s-au dedicat meseriei de dascăl aproape 20 de ani, fiind alături de oamenii satului, care vedeau în cei doi învățători niște sfătuitori de bine și oameni de sprijin la nevoie.  Cei doi soți s-au luptat pentru construirea unui local de școală care să ofere minimum de condiții. Așa se construiește în 1963 localul de sus, cu 4 săli de clasă și cancelarie, având în față grădina cu pomii plantați de directorul școlii, cu copiii la orele de lucrări practice.

             Trecerea la învățământul de șapte ani impunea mai mult spațiu, pentru că populația școlară era numeroasă. În 1979-1980 s-a construit al doilea corp de clădire, școala de jos, cum i se spune, cu patru săli de clasă, cancelarie, cameră pentru bibliotecă (folosită un timp pentru grădiniță).

             Se realizează apoi cele două centrale termice, astfel condițiile din Școala Hadîmbu îmbunătățindu-se simțitor. De menționat aportul deosebit pe linie gospodarească a directorului Ioan Mailat care a amenajat în școală un laborator de fizică și instalația de încălzire centrală.

Şcoala Mînjeşti

       Prima menţiune referitoare la şcoala din satul Mînjeşti – satul cu cea mai veche atestare documentară clară din comuna Mogoşeşti (1550) – apare într-un document din 17 februarie 1880. Însă şcoala îşi deschide cursurile în mod oficial în ziua de 16 octombrie 1880, primul învăţător fiind seminaristul Evdochim Cozma, prezenţi fiind la deschidere 11 copii. Şcoala nu beneficia însă de un local propriu, ci de o încăpere la curtea boierească, în apropierea localului de acum al şcolii.

       La data de 12 noiembrie 1880, conform constatărilor revizorului şcolar C. Chiriţă, şcoala este frecventată de 8 elevi din 20 înscrişi în cataloage. Primul material didactic al şcolii Mînjeşti este o hartă a României, primită în aprilie 1882.

       Într-un proces-verbal de inspecţie, datat la 16 noiembrie 1893, se consemnează darea în folosinţă a noului local al şcolii, cu o sală de clasă, cancelarie şi locuinţa învăţătorului. Şcoala funcţiona cu clasele I-IV, având un număr de 56 de elevi înscrişi, pentru ca în 1896, numărul elevilor să ajungă la 71.

       În 1909 se constuieşte o nouă sală de clasă şi începând din anul 1911, şcoala are două posturi de învăţător, ocupate de cadre titulare – Elena şi Dumitru Vrânceanu. În timpul primului război mondial, în 1917, în clădirea şcolii a funcţionat şcoala de cadre şi cea de plutonieri a Diviziei a IV-a.

        Localul şcolii este afectat de cutremurul din 1940, fiind refăcut în 1943, pentru ca în august 1944 să fie degradat parţial din cauza bombardamentelor. Este reparat ulterior, în 1945. Din 1959 şcoala are şi ciclu gimnazial, prima serie de absolvenţi fiind în 1962. Din 1964 şcoala funcţionează ca şcoală cu clasele I-VIII.

        În anul 1962 se construieşte al doilea corp de clădire, cu două săli de clasă şi un hol mare, folosit ca sală pentru Căminul cultural. Localului vechi i s-a adăugat o sală pentru grădiniţă. În 1964 cele două localuri au fost electrificate, în 1978 s-a realizat instalaţia de încălzire centrală, în 1979 s-au parchetat toate sălile de clasă, iar în 1980 s-a efectuat o reparaţie capitală a celei de-a doua clădiri, prin schimbarea acoperişului de ţiglă cu unul de tablă zincată. Cele două localuri au fost afectate de cutremurele din 1977, 1986 şi 1990, fiind de fiecare dată restaurate.

        În anul 1980 s-a sărbătorit centenarul Şcolii Mînjeşti, ocazie cu care profesorii Elena şi Vasile Fluturel au redactat primul număr al revistei Cercului literar “Luceafărul” şi au alcătuit lucrarea “Monografia Şcolii Generale Mînjeşti”. Tot cu acest prilej s-a realizat pietruirea drumului Mînjeşti-Budeşti şi mai departe a drumului de legătură cu centrul de comună. La manifestare au fost prezenţi trei foşti directori ai şcolii: Dumitru Vrânceanu (1931-1965), Corneliu Colceriu (1965-1972) şi Vasile Fluturel (1972-1980), precum şi directorul în funcţie, Traian Hereţiu. 

        Încă de la înfiinţare, Şcoala Mînjeşti a constituit un centru de cultură pentru săteni. Corul şcolii, cel sătesc şi cel bisericesc, precum şi formaţia de teatru, toate conduse de învăţătoarea Elena Vrânceanu, erau cunoscute în împrejurimi. În 1955 formaţia de teatru a Căminului Cultural Mînjeşti a obţinut locul I pe raionul Iaşi, iar în 1977 Grupul vocal condus de învăţătorul Mihai Agape a obţinut locul III pe judeţ în cadrul Festivalului Naţional “Cântarea României”. Tot în 1977, Cercul foto al şcolii, îndrumat de profesorul Vasile Fluturel, a obţinut premiul I la Expoziţia Republicană de fotografii cu lucrarea “Paix”.

        Şcoala Mînjeşti a dat comunei 3 primari: Chiriac Alexandru (1956-1959), Vrabie Mihai (1963-1969) şi Ursache Ion (primar: 1969-1974; viceprimar: 1975-1988). Absolvenţi ai şcolii au ajuns cadre didactice, ingineri, medici, jurişti, ofiţeri, tehnicieni, maiştri, muncitori cu înaltă calificare.

Şcoala Budeşti

            În anul 1871 satul Budeşti a devenit pentru puţin timp reşedinţă a comunei, timp în care aici este transferată şcoala de la Mogoşeşti. Acest lucru este menţionat de poetul Mihai Eminescu, pe atunci revizor şcolar al judeţelor Iaşi şi Vaslui, într-o adresă către Ministerul Instrucţiunii Publice:

            ,,Consiliile comunale dispun adesea mutarea şcoalelor din loc în loc... cele mai noue  schimbări de acest soi sunt: 1. În jud. Iaşi mutarea şcoalei Mogoşeşti (268 contribuabili) la Budeşti, reşedinţa cu mult mai neînsemnată a comunei...”(M. Ştefan, Mihai Eminescu revizor şcolar, Buc., 1956, p.221).

            De la înfiinţarea şcolii din satul Mânjeşti, copiii din satul Budeşti merg acolo pentru a învăţa. Acest lucru reiese din procesul-verbal de inspecţie de la Şcoala Mînjeşti unde revizorul Vasile P. Grigoraş, consemnează, la data de 28 mai 1914, faptul că a venit cu ocazia ,,cercetării reclamaţiei locuitorului N. M. Roşca din satul Budeşti” (fila39). Cu această ocazie este asistată învăţătoarea Elena Gavrilescu, care preda ,,la divizia (clasa, n.n.) I şi a-II-a. Deci, se înţelege că toate clasele I-IV  învaţă la Mânjeşti.

Când  şcoala revine la Budeşti,  funcţionează în clădirea curţii  boiereşti  care  a  fost  refăcută  în  urma   incendiilor din 1947, 1952 şi 1978.

În anul 1939 localul este preluat de Camera  agricolă a  comunei,  pentru  şcoală  se  închiriază  o  cameră  în  localul  crâşmei  lui  Constantin  Anton (tatăl lui Aurel Anton), ce se afla pe locul  unde se  găseşte  astăzi  casa  lui  Vasile  Toma.

Pe 16 august 1952,  directorul  Şcolii Budeşti  se  adresează  Sfatului  Popular  al  comunei  Mogoşeşti,  cerând  o  sală  din  clădirea  unde  a  funcţionat  secţia  GAS (Gospodăria Agricolă de Stat), pentru că această secţie urma  să se mute la Mânjeşti. Se pare că şcoala funcţiona  în  această  clădire,  dar  sala  de clasă  era  închiriată  anual  de către  Primărie  de  la  GAS Galata.

Acelaşi  director  revine  cu  o  adresă  pe 8 septembrie 1952,  în  care  solicită Sfatului Popular să se ia ,,măsurile  cuvenite pentru închirierea  localului de şcoală, altfel pe data de 15 septembrie, odată cu începerea anului nou şcolar, şcoala nu va putea fi deschisă”.

Greutăţile  legate de spaţiul  în care funcţiona  şcoala  din  Budeşti  erau  şi în  1962. Directorul  şcolii, Constantin Agape, se adresează, pe 27 ianuarie 1962, Secţiei  de  Învăţământ  a  Raionului Iaşi, explicând  că  şcoala  funcţionează ,,într-un  local  naţionalizat, unde se găseşte şi sediul GAC ,,Viaţa nouă”, înfiinţat în toamna anului 1961”. Directorul şcolii se plânge  că Sfatul Popular intenţionează  să instaleze biroul  administraţiei gospodăriei în camera în care locuia el, ca director al şcolii, respectiva  încăpere fiind ,,uşă în uşă” cu  sala de clasă, iar pe coridorul în care dau cele două încăperi se află şi  biblioteca de la Căminul cultural, materialul didactic şi arhiva şcolii.

În rezoluţia pusă de conducerea Raionului Iaşi pe memoriul înaintat de directorul şcolii se menţionează:

,,Tov. Preşedinte al Sf. Pop. Mogoşeşti poate rezolva  situaţia în sensul ca învăţământul la Şcoala Budeşti să se desfăşoare în condiţii bune.”

Problema  spaţiului la Şcoala Budeşti a fost rezolvată după  construirea, în 1974, a Casei  Agronomului (sediul CAP şi locuinţe pentru specialişti) în centrul satului Mogoşeşti.

Localul  este  parte  a  vechii  curţi  boiereşti  ce  a  aparţinut unui anume Tibacu şi unde, încă înainte de război, a funcţionat  Camera  Agricolă  a  comunei. În partea  nord-vestică  a  clădirii, până la comunicaţia  ce  leagă  satul  Budeşti  de  Mînjeşti , a fost, până în anii 70, o livadă. În  restul  încăperilor  au  mai  funcţionat  sediul CAP şi magazinul din satul Budeşti. Acum  în  localul  şcolii  funcţionează  şi  grădiniţa  şi  punctul  sanitar  sătesc.

În anul 1979 s-a construit  instalaţia  de  încălzire  centrală.  În  2004  s-a  instalat  alt  cazan la  centrala  termică, s-a pus  un  coş de  fum  şi  s-a construit  un  grup  sanitar  vidanjabil. Tot  atunci  este  contruită  instalaţia  de  apă  curentă  însă  datorită  nivelului  redus  al  apei în  pânza  freatică  nu  este  nici  acum  funcţională.

Şcoala  funcţionează astăzi  tot  cu  clasele  I – IV, şi tot  în  regim  de  învăţământ  simultan (2 posturi de învăţători). Pentru  gimnaziu,  copiii  din  Budeşti  merg  la  şcoala  din Mînjeşti, iar pentru  clasele IX – X la Şcoala Mogoşeşti.

La  Şcoala  Budeşti  a luat  ființă, în anii 80, grupul  folcloric  condus  de  înv. Ursache  Valeria,  grup  care  există  şi  astăzi. Acesta  a  repurtat  succese  în  cadrul  Festivalului  Naţional ,,Cântarea României”,  dar  şi  în  alte  confruntări  la  nivel  judeţean  şi  interjudeţean. Grupul  participă anual la  Festivalul de  Tradiţii  şi  Obiceiuri ,,Cătălina”  de la  Iaşi.

Grupul a pornit la drum  format din: Cucu  Anica, Bucătaru Veronica, Broscoveanu Aneta, Cuculeac Ortansa, Roşu Maria, Cucu Elena, Miton Elena, Zaharia Elena, Vârlan Pachiţa, iar ca şi îndrumător  pe  învăţător Ursache Valeria.